Refranes en rumano | Anecdonet | Anécdotas y más cosas

Măgarul care nu-şi poate duce samarul, îl mănâncă lupii
La măseaua care te doare te loveşte limba mai des
Omul e ca oaia, lesne se iau şi ceilalţi după el
Cine îi pune clopoţel pisicii?
Îşi mănâncă de sub unghii
Cum mă vei iubi, aşa te voi iubi
Cu pântecele plin, cred şi eu că ai poftă de vorbă
După faptă, şi răsplată
Nepoftitul scaun n-are
O singură vorbă e de ajuns celui ce vrea să te înţeleagă
La şoarece mare, pisică şi mai mare
Flămândului şi o bucată de mămăligă rece îi pare plăcintă
În loc de plată, Spatele ţi-arată
De nevoi, te sui şi în patul altuia
După ploaie vine şi el cu ipingeaua
Cal bătrân cu baier roşu
După ce-ţi degeră urechile, degeaba mai pui căciulă
Cavaler tânăr, cal bătrân
Cal tânăr, călăreţ bătrân
Calul de dar nu se caută la dinţi
Pentru fiecare porc vine ignatul
Şi-a găsit hârbul capacul, tigva dopul şi lelea bărbatul
Fiecare pasăre îşi iubeşte cuibul
Cocoşul e stăpân pe gunoiul lui
Fiecăruia ce i cuvine
Mergi încet, că ajungi departe
Înaintea bătrânilor să ai urechi în gură
Pentru carnea lupului trebuie dinţi de câine
Vizitele cele mai plăcute sunt cele mai rar făcute
Păsărea mică, cuibuşor mic
Răbdarea e cea mai bună doctorie
De-ar muri omul de câte ori se bolnăveşte, n-ar mai fi oameni pe pământ
Banii daţi, mâinile frânte
Dumnezeu dă omului, dar în traistă nu-i bagă
Inamicului care se duce fă-i pod
Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar
Bună e şi mămăliga, când ne lipseşte pâinea
Pentru corabie mare trebuie apă multă
Cu prea multă grabă, / Nu prea faci multă treabă
Scaunul nalt în picioare curând se răstoarnă
După ploaie, aşteaptă senin
Mai bine să cazi din picioare, decât de pe monastirea lui Manole
Durerea mare, alta mai mare o tămăduieşte
Nu întinde coarda prea mult, că se rupe
Omul cât trăieşte învaţă şi tot moare neînvăţat
Timpul are dinţi de oţel, roade voinic şi mişel
Nevoia te duce unde nu ţi-e voia
Cu muncă şi îngăduială dinţii şorecuţului taie odgonul de la corabie
Pânză şi nevastă noaptea să nu-ţi alegi
Cu femeile şi cu copiii să nu glumeşti
Dacă seara sunt nori roşii, dimineaţa va fi soare
Omul numai o dată-n viaţă / Dă cu norocul faţă
Cine s-a ars cu ciorba suflă şi în iaurt
Şade şi norocu-i creşte
A treia încercare e cu noroc
La bătrâneţe place vinul vechi şi nevasta tânără
De-ar fi moşu’ cât de bătrân, tot ar mânca măr din sân
Culcă-te odată cu găinile
Sfatul după faptă e manta după ploaie
Ce-i făcut e bun făcut
Cu ce e la modă, toată lumea se împacă
Prietenii se ţin cu cheltuială
Norocul ajută pe cei îndrăzneţi
Cel din ţară străină poate spune câte-i va plăcea
A face haz de necaz
Cine n-aleargă la tinereţe nu odihneşte la bătrâneţe
Nu vinzi castraveţi la grădinar
În faţă te cinsteşte şi în dos te vorbeşte
Ce intră în pământ curând se uită
De bine, nimenea nu fuge
Ciorii i se par puii ei de păun
La vremuri noi, obiceiuri noi
Asta să i-o spui lui mutu!
Tata aduce paiele ca aurul, feciorul risipeşte aurul ca paiele
Vulpea care doarme nu prinde găini
Când te iei după un prost, mai mare prost eşti
Da’ a mânca şi mere pădureţe!
La lemnul tare, trebuie secure ascuţită
La omul sărac, nici boii nu trag
Vulpea bătrână nu se sperie de cursă
La unul fără lege, unul fără Dumnezeu
Omul e la tinereţe precum calul fără frâu
Cât dai, atâta iei
Cu muncă, frate, şi din piatră scoţi lapte
Cine la întrebare se pripeşte la răspuns zăboveşte
Cine umblă cu miere îşi linge degetele
Multe trăieşti, multe pătimeşti; multe greşeşti, multe înveţi
Nemulţumitului i se ia darul
Spune-i amicului un secret şi-ţi va pune gheara-n piept
Nepotul e salba dracului
Dacă are omul noroc, măcar să semene cărbuni şi tot se face
Mulţumim lui Dumnezeu, Şi de bine şi de rău
Cine lucrează şi munceşte şi Dumnezeu îl dăruieşte
Obrazul subţire cu cheltuială se ţine
Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge
De ai venituri mititele, mai opreşte din măsele
Cine vrea să mănânce miezul, trebuie mai întâi să spargă coaja
Femeia, la casa omului, e vacă cu lapte
Vulpea care doarme nu prinde vânat
Regele a murit, trăiască regele!
A pescui în apă tulbure
Capul solului nu se taie
Cu răbdare şi cu tăcere se face agurida miere
A face cuiva pe obraz
Avocat tânăr, proces pierdut
Avocatul, judecătorul şi doctorul, cu cât mai departe, cu atât mai bine
Ura naşte ură
Aprilie, ploi necontenite
Ce e prea mult strică
Primiţi-mă în casă până ce vă veţi găsi găsi alta
Să te culci o dată cu găinile şi să te scoli o dată cu cucoşii
Cine se iubeşte / În tot locul se-ntâlneşte
Gătelile femeii şi cerul înnorat nu durează mult
Dragostea întunecă minţile
Norocosul la joc e ghinionist în dragoste
Capul plecat nu-l taie sabia
Vine iarna şi mă-ntreabă ce-am lucrat astă-vară
Să-ţi faci vara sanie şi iarna, car
Apa curgătoare nu-i orăvitoare
Plouă în mai, avem mălai
Teme-te de apa tăcută
Apa rece şi pâinea caldă te omoară
Ce să mai dezgropăm morţii!
Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală
Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala!
Vorba rea, dac-ai scăpat-o, n-o mai poţi ajunge
Prietenul şi calul să nu-i constrângi
Cine caută prieteni fără cusur fără prieteni rămâne
Pomul se-ndreptează de mic, nu de mare
Cei ce lipsesc nu capătă dreptate
Dacă nu ştii ce-i apa, nu te sui în luntre
Cine tace merge-n pace
Nu-i da binelui cu piciorul, că pe urmă i-i duce dorul
Bunul platnic lasă zălog
După unelte se cunoaşte meşteru’
Boul se leagă de coarne şi omul, de limbă
O să ne facem oale şi ulcele
Cel mai bun leac pentru / la răceală e băutura
Durerii de cap, mâncarea-i vine de hac
Duşmanului nici apă să nu-i dai
Cioara-şi vede puii mai albi ca neaua
Timpul descoperă toate
De ce te bucuri, / Te scuturi.
Ca privighetoarea ce cu cântarea ei cea dulce pe vânător la ea îl aduce
Bate fierul cât e cald
Fapta bună Este pentru om cunună
Omul cu ruşine multă piere, nimeni nu-l ascultă
Omul bătrân, mută-l de pe pământul lui şi are să-şi lase pielea
Nebunului, nici să-i faci, nici să-ţi facă
Mărul cel frumos îl mănâncă porcii
Doctorului, învăţatului şi popii să le spui adevărul
Şi cel mai bun căruţaş răstoarnă carul pe cel mai bun drum
Fricosul se sperie de umbra sa
Copilul, să-l îngrijeşti până creşte, iar bolnavul, cât pătimeşte
Nu va scăpa omul de ce e ursit să păţească
Lucrurilor să le spui pe nume
Nu trezi câinele care doarme
Haina străină nu ţine de cald
Nu te vezi că eşti cu musca pe căciulă?
Omul de vină se teme şi de umbră
Ţăranul nu ştie ce e şofranul
Cine vrea să-şi bată câinele bâtă găseşte
Cel zgârcit moare cu pâinea-n traistă
Pe cel care greşeşte iartă-l o dată, dar nu de trei ori
Îi dai un deget şi-ţi ia mâna toată
Laudă-te, gură, că ia / uite pumnul
Prin muncă şi stăruinţă, / Vei ajunge la dorinţă
Fiecare îşi are necazurile sale
Ceva trebuie să aibă apa dacă o binecuvântează
Oamenii, ca degetele, nu seamănă unele cu altele
Unde ţi-e inima, acolo şi gândul
A umbla mânz după iapă
Legea-i după cum o fac domnii
Cel ce se prieteneşte cu oameni de treabă se-ndreaptă
Dumnezeu nu rămâne la nimeni dator
Prietenul tuturor e prietenul nimănui
Mulţi se numesc prieteni, dar puţini în adevăr
Cei mai mulţi sunt prieteni de masă, iar nu de nevoi
Cu mare nevoinţă a dobândi prieten după a ta voinţă
Ai bani, ai prieteni. N-ai bani, n-ai prieteni.
Prieten care nu dă şi cuţit care nu taie, dacă se pierd nu contează
Nadă nu se face în prieteşug, că nada-i bună numai la plug
Prietenul vechi e ca şi vinul – cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun
Când se împrumută, îi fată vaca, şi când întoarce împrumutul, îi moare viţelul
Vremea pe prieten, ca focul pe aur, în adevăr l-arată
E bine să ai prieteni peste tot
Dragostea ginerelui, ca soarele de iarnă
Dragostea cu dragoste se răsplăteşte
Dragostea copilului, ca apa în coş
Ca mila de la părinţi nu-i nimic în lumea asta
Ce mi-e drag fuge de mine şi urâtul calea-mi ţine
Ochii văd, inima cere
Nu există dragoste fără gelozie
Fericirea şi sărăcia nu pot sta împreună
Cuiul cel nou scoate pe cel vechi afară
Cine se iubeşte se cicăleşte
Dragostea şi tusea nu se pot ascunde
Greu e de crezut că lucrul de noapte-i bine făcut
Frunză verde lobodă / Gura lumii-i slobodă
Dacă nu eşti sigur, abţine-te
Noaptea este un bun sfătuitor
Nu zice hop până n-ai sărit şanţul
Când vei vrea să te însori, deschide ochii pentru ca să nu aduci pe dracu’ cu lăutari în casă
Datoria înainte de toate
Nu te grăbi ca fata-n noaptea nunţii
Onoarea pierdută nu o mai poţi afla
Mai uşor ajungi mincinosul decât cânele şchiop
Mai aproape sunt dinţii decât părinţii
An bisect, an sinistru
An când se fac multe smochine, să nu-l vezi niciodată pentru că nu se fac grânele
Şi omătul e bun la ceva
Zăpadă multă, roade multe
An nou, viaţă nouă
Învaţă să pierzi pentru a şti să câştigi
Cel ce nu ştie să tacă când trebuie nu ştie nici când să vorbească
Când de multe te apuci, mai pe toate le încurci
Prietenul bun prin ascuns te ajută, fără a ta ştire
Cine merge pe drumul vechi nu se teme de moarte
Urâtă pasăre este aceea care îşi spurcă cuibul ei
Soacra cu nora, ca pisica cu şoarecele
Un prieten face mai mult decât o pungă de galbeni
Ară cu copii, ai să seceri scaieţi
Lucrează ca musca la arat
Doar munte cu munte nu s-ajunge
Dacă tăceai, filosof rămâneai
Aurul deschide raiul
Pe măgarul mai multora, lupul îl mănâncă
La calul nărăvit, pinten ascuţit
Cumpără şa şi calu-n târg
Învaţă oul pe găină
Maimuţa e tot maimuţă, de i-ar fi straiul aurit
Cel înţelept de la cel nebun multe află şi învaţă
Dintr-un lemn, iese şi cruce, şi măciucă
Oaia e ca şi pământul: cum îţi dă pământul de toate, aşa, şi oaia
Ajută-te şi te voi ajuta, lucră şi vei mânca
Totul sau nimic
În buze miere şi în inimă fiere
Mielul blând suge la două oi
Sărutările şi îmbrăţişările nu duc la copii, dar îi anunţă
Iarba rea nu piere
Stomacul gol n-are urechi de ascultat
Fiecare la locul lui
Urma alege
Cel ce priveşte la joc mai bine joacă decât cel în joc
Noi putem fi fraţi, dar pungile noastre nu sunt surori
Bine ţine predici cine trăieşte bine
Un rău nu vine niciodată singur
Din banii drepţi, ia dracu’ pe jumătate, iar cei strâmbi îi ia cu stăpân cu tot
Vorbele cele dulci deschid uşa cea de fier
O nuntă atrage alta după ea
Să fii bun şi blând la toate, dar până unde se poate
Beţia o vindecă numai sapa şi lopata
Cine e bun place şi lui Dumnezeu
Zăpada e bună când vine la vremea ei
Nu te grăbi ca fata mare la argea şi ca văduva la măritat
Boii bătrâni fac brazda dreaptă
Gluma pisicii, moartea şoarecilor
Frâiele de aur nu fac mai bun calul
La calul cel bun, o lovitură numai îi este îndestul
Ce a făcut mama, face şi fata
De eşti viţă de jos, să nu iei neam de sus, ca să nu-ţi zică: scoală tu să şed eu
Butia îţi dă numai vinul ce are într-însa
Tot ţiganu-şi laudă calul
Orice lucru este bun la timpul său
Fiecare lucru la locul lui
Să-ţi iei nevastă pe potriva ta
Cel sătul de dulce vrea şi amar câteodată
De la cer pân’ la pământ, mulţi proşti mai sunt
Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii ce poate aduce
Tot cocoşul pe gunoiul lui cântă
Furnica, cât de mică, şi ea te pişcă dacă o calci în picioare
Fiecare cu ce-l doare
Fiecare cu meşteşugul său
După întristare vine şi bucuria
Toată pasărea îşi are odihna în cuibul ei
Tot sacul îşi găseşte petecul
Fiecare oaie îşi duce lâna ei
De nu ne asemănam, nu ne încuscream
Fiecare îşi trage spuza pe turta lui
Nu-i drum fără bolovani
Pasărea în cuibul său piere
Tot omul e domn în casa sa
Fiecare pentru sine, şi Dumnezeu, pentru toţi
Câte capete, atâtea vorbe deşarte
Fiecare-şi are necazurile sale
Fiecare singur ştie unde îl strânge opinca
Omul se cunoaşte după fapte
Norocu-i după cum şi-l face omul
Alţi ochi are vulturul, ş-alţi ochi are fluturul
Vorba zboară, scrisul rămâne
Vorba de rău mai lesne se crede
Cine doarme cu undiţa la mână fuge peştele din undiţă
Cine n-are cal Să urce pe jos la deal
A se duce fără puşcă la război
Cânt să-mi treacă de urât
Să cânţi prost şi să stărui
Unde este nădejde multă, acolo este şi deşertăciune
Ca privighetoarea ce cu cântarea ei cea dulce pe vânător la ea îl aduce
Pisica blândă zgârie rău
Fă bine și-l aruncă în apă
Carnea, carne creşte; iar peştii apă rece
Carne de berbec, mâncarea domnilor
Să-ţi iei nevastă pe potriva ta
Iarbă în curte, / Sărăcie în casă
Casa cu două uşi e greu de păzit
Casa nemăturată musafiri aşteaptă
Casa la vedere şi via ascunsă
Casa terminată, mormântul săpat
Casa ta să fie cât de rea, Tot mai bine este-n ea
Femeia este cheia casei
Omul, când se însoară, îşi mai pune o doagă
Cinează puţin, prânzeşte mai mult, dormi la înălţime şi ai să trăieşti
Nenorocirea, când vine pe capul omului, nu vine singură, ci mai trage şi altele după ea
Dobândeşte faimă bună şi du-te la culcare
Unde e dragoste multă, e şi urăciune multă
Mai bine mâncare puţină decât boală lungă
La bine, / Toţi cu mine; / La rău, / Numai eu
Mâncarea rece şi băutura caldă nu fac bine la burtă
Cum îmi cântă, aşa joc
Sămânţă bună bun rod îţi dă
Cum îşi va găti, aşa va prânzi
Ce semeni, aceea seceri
Însoţire de doi, însoţirea Domnului
Dar din dar s-a făcut raiul
Până şi o broscuţă, dacă o dichiseşti pare drăguţă
Cine cheltuieşte peste ceea ce câştigă n-are-n casă mămăligă
Dichisită, nici o femeie nu e urâtă
A scoate castanele din foc cu mâna altuia
La masa gata se adună mulţi muşterii
Haina-i bună, dar omu’ nu-i
Cu dragostea să nu te joci
Dragostea vine cu timpul
Din nimic, nimic răsare
Nu te lua după gura lumii, că dai în gropi
Decât un car de frumuseţe, mai bine o căruţă de minte
Multe mâini fac sarcina mai uşoară
Intenţia contează
Cu ce măsură măsori, cu aceea ţi se măsoară
Pisica, cât de blândă, pe dinainte te linge, pă dinapoi te sfâşie
Ţiganul, când s-a văzut împărat, întâi pe tată-său l-a spânzurat
Cu ce am să mă ajute Dumnezeu
Moartea lupului e sănătatea oilor
Prieteni ai mesei, nu ai nevoii
Lipsa frânge legea
Cu răbdarea o duci departe
Cu pâine şi cu vin se străbate drumul
După coajă se vede pomul, după haină omul
Cunoaşte-te pe tine însuţi
Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă
Altuia îi dă povaţă, dar pe sine nu se-nvaţă
Dragoste chioară, pe rogojină goală
Decât să-ţi dau şi să ne sfădim, mai bine tot prieteni să fim
Inima sănătoasă e viaţa trupului
Gura dulce mult aduce
Lucrul urât, nici să nu se facă, nici să nu se înveţe
Făgădaşul e mai rău decât datoria
Banii pe om îl învaţă,Ce să facă în viaţă
Măcelar fără cuţit nu se zice măcelar
A încălzi şarpele la sân
Cum e anul, aşa şi bărdaca de vin
Cum e pomul e şi rodul
Cum îi ciobanul, aşa-i şi turma
Trebuie să joci cum îţi cântă vremea
Cum e mama, e şi fata
Toţi avem ceva de ascuns
Orice vremuri trecute au fost mai bune
Când tună în martie, pregăteşte butoaiele şi maiul
Soarele încălzeşte pe toată lumea
Dracu’ , când n-are de lucru, îşi cântăreşte coada
Să te ferească Dumnezeu de Dracul botezat, căci de Dracul nebotezat te închini şi fuge, dar de Dracul botezat te închini şi el dă peste tine
Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă
Dacă umblă porcul cu paiu-n gură, se schimbă vremea
Până nu-i dai foc, nu iese fum
De multe ori, unde nu ajunge pielea de leu, împlineşte pielea vulpii
În drum când eşti, duşmanul de rău să nu-l vorbeşti
Capul când te doare, tot trupul boleşte
Când sărăcia intră pe uşă, dragostea iese pe fereastră
Când pleacă vulpea să vâneze greieri, e rău pentru ea, dar şi mai rău pentru puii ei
Ia seama la gâşte când vulpea ţine predici
Nu te bucura când joacă ursul la vecin, căci se poate să joace şi la tine.
Când în martie e cald ca în mai, în mai e frig ca în martie
Du-te cu sacul când îţi făgăduie purcelul
Când un lup mănâncă pe altul, n-ai ce să mănânci în zăvoi
Când o uşă se închide, alta se deschide
Omul cu ştiinţă Are pocăinţă
Socoteala deasă, Frăţie aleasă
A fi lup bătrân
Câte capete, atâtea păreri
Povesteşte-ţi durerea celui ce o cunoaşte
Socoteala deasă, Frăţie aleasă
Decât să munceşti degeaba, mai bine să şezi degeaba
Vai de ţara ce-o pun copiii la cale
Nu plânji pi mormântul altului
Câinele îmbătrâneşte de drum, iar nebunul de grija altora
Cel ce începe multe nu isprăveşte nimic
Ce-i văd ochii, nu-i lasă mâinile
Doctorul cel mai bun e cumpătul
Vai de acela ce are pâine şi nu are dinţi să o mănânce
Nu-ţi da cămeşa pentru altul, ca tu să rămâi în pielea goală
Darea trece marea
Tot grasul e frumos şi tot slabul ticălos
Pupă-l în bot şi papă-l tot
Cum dai, aşa ţi se dă
Înţeleptul se-nduplecă oricând de la el să treacă, numai linişte să facă
Cât de mică picătura, şi tot găureşte piatra
Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu
A da cu barda în Dumnezeu
Graba strică treaba
Şi de bucurie se plânge
Fratele îţi scoate ochii
Greşeala de o clipă e adesea supărare pe viaţă
Din pomul bun şi roadă bună se face
Oaia-i bună şi moartă
Ce naşte din găină râcâie la pământ
Recunoştinţa e floare rară
Despre bani şi virtute când se vorbeşte, să nu crezi orbeşte
De unde nu-i, nici Dumnezeu nu ia
De la îndrăgostit la smintit e foarte puţin
Pe cine primeşti în casă te scoate din casă.
La mâncare să ai cumpătare şi la băutură să fii cu măsură
Hoţul de la hoţ nu fură
A greşi e omeneşte, dar a persevera e diabolic
Omul trăieşte cu speranţa
Ce are în inimă, are şi pe buze
Din contradicţie se naşte progresul
E mult de la mână pân’ la gură, dar de astăzi până mâne!
Din burtă iese dansul
Unde-i cetatea mai tare, acolo bate Dracul război mai puternic
După râs, vine plâns
Lupul mănâncă şi din oile numărate
Din ce nu costă nimic, îmi umplu coşul
Nu crede nici la cămaşă
Suntem ce mâncăm
Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă voi păzi singur
Cu cât mai dulce limba dragostei a început, cu atât mai amară pe la sfârşit
După patruzeci de ani, nu-ţi mai uda burta
Un singur duşman e destul să dărâme ce au lucrat o mie de prieteni
Cel mai bun dascăl e păţania
Din ou de drac pui de drac iese
Când banul cutează, cuvântul încetează
Fiecare om cu nebunia lui
Noaptea toate mâţele sunt sure
Tată avea armăsar, dar el a ieşit măgar
Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă
De foame copoiul turcului o mâncat şi coricove
Scânteia mică aprinde focul mare
A se arunca cu capul înainte
Din mânz râios, cal frumos
Cine minţeşte lumea de el se fereşte
Din coadă de câine, sită de mătase nu se face
Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie
Cum a fost sădit, astfel a răsărit
Aşchia nu sare departe de trunchi
Mare e grădina lui Dumnezeu!
De grâu şi de ovăz, să-mi fie casa plină
N-am văzut, din porc, stup şi din cioară, cuc
Buturuga mică răstoarnă carul mare
De la a zice la a face e cale lungă
Apele line sunt adânci
Între dragoste şi ură este un singur pas
Din pomul căzut, toată lumea taie lemne
După bine, aşteaptă rău
Din piele se fac curelele
De la vorbă până la faptă ca de la pământ la cer
Din două rele, alege pe cel mai mic
Din mare, peştele mero; de pe pământ, mielul
Cine jură lesne minte
Cine nu are bătrâni să-i cumpere
Necazurile şi drumurile leagă prietenii
Cuvântul mângâios la întristare este ca numele doftorului la zăcare
Ghinionistul la joc e norocos în dragoste
Vrea să dezbrace un sfânt, să îmbrace pe altul
Gol m-am născut, gol o să mă duc
Încet şi caligrafic, spune învăţătorul la şcoală
Vinul dezleagă limba
După ce mănânci, nu citi nici un plic
După lapte, nu mai turna nimic
Timpul toate le coace
După ce mănânci pară, bea vin dacă nu vrei să mori
Închide grajdul după ce îi fură calul
Câte cruci vei face, dracu’ tot la spate şade
Spune-ţi argumentele şi nu indica autorul
Ziua de Sfânta Lucia, se micşorează noaptea şi creşte ziua
Zile de mai, zilele dracului: nu se luminează bine, că s-a şi înserat
Azi bogat, mâine sărac
Fericirea care întârzie, se aşteaptă cu mai mare bucurie
Zis şi făcut
Fericită lună, care începe cu ziua tuturor sfinţilor şi se încheie cu Sfântul Andrei
Adevărul supără pe om
Râde ciob de oală spartă
Râde Dracu’ de porumbe negre şi pe el nu se vede
Zise laptele vinului: ‘Fii binevenit, prietene’
Râde oala de ceaun, dar singură e neagră împrejur
Spune cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti
De la lauda mare, te întorci cu sacul gol
Banul uşor face planul
Ban la ban trage
Banul îl face pe om
Dumnezeu nu bate cu ciomagul
Dumnezeu nu doarme
Dumnezeu ceartă pe om după puterea lui
Cine se aseamănă se adună
Mai bine un vrăjmaş înţelept decât un vrăjmaş nerod
A dat Dumnezeu şi boale, dar a lăsat şi leacuri
Dezbină şi stăpâneşte
Beţia ia minţile omului
Legea o fac domnii, nu proştii
Boală lungă, moarte sigură
Durerea de cap vrea mâncare
Lacrimile nu s-ar mai usca, dacă morţii nu s-ar uita
Unde am spus digo, spun Diego
În casa în care intră soarele, nu intră doctorul
Ce-o face lumea facem şi noi
Dragostea fără suferinţă nu există
Să nu laşi drumul mare pentru cărare
Nu există dragoste fără gelozie
Dacă îi dai mult nas, ţi se urcă în cap
Omul cu meşteşug Trăieşte din belşug
Unde urlă lupul, nu urlă câinele
De unde tot iei şi nu pui, se isprăveşte curând
Unde faci foc iarba nu creşte
Rău faci rău găseşti; Bine faci, bine găseşti
Nici nu ştii de unde sare iepurele
Calul flămând nu zburdă
Unde e sărăcie, e şi ceartă
Nu te amesteca, nepoftit, în vorba altora
Când o oaie dă de mal, toate se duc după ea
Cu cât e râul mai adânc, cu atâta curge mai lin
Gândeşte întâi, apoi vorbeşte
Ploaie de primăvară
Doi înseamnă companie, trei înseamnă mulţime
Pentru o ceartă e nevoie de doi
Doi domni într-o ţară nu se poate
Doi care dorm în acelaşi pat devin la fel Doi care dorm în acelaşi pat devin la fel
Cine slujeşte altarului din altar mănâncă
Uleiul de măsline vindecă toate relele
Mai mulţi se îneacă în băutură decât în apă
Vulturul nu vânează muşte
Dragostea îi oarbă
Ca dragostea dintâi, alta nu-i
Dragostea nu cunoaşte lege
Dragostea cu socoteală nu se poate
Peştele cere vin
La fân mai mult decât la aur pofteşte măgarul
Lacomului, cât să-i dai, el nu zice ba
Când sacă apa, se cunoaşte preţul fântânii
Ochii sunt oglinda inimii
Răul vine iute, binele încet
Binele vine anevoie, iar răul îndată
Fă bine (ş)-aşteaptă rău
Chirurgul bun taie în carne vie
Calul bun se vinde din grajd
În butilce mici, vinul cel mai bun
La timp a vorbi şi a tăcea e arta cea mai grea
Marfa să fie bună, muşteriii nu lipsesc
Calul fără căpestru nu merge-n buiestru, ci cade-n prăpastie
Boul nu treieră cu gura legată
Măgarul, în fruntea turmei
Cine se însoară trebuie să aibă de moară
Căsătoria e o loterie
Pofta vine mâncând
După ce ţi-ai rupt caru’, mulţi ţ-arată drumu’
Bine este să asculţi şi sfatul unei neveste
Ochii văd, inima cere, dar e rău când n-ai putere
Nici prea econom, Nici prea galantom
La dispreţ, cu dispreţ se răspunde
Voinţa inimii dă aripi picioarelor
După o scurtă plăcere, urmează o lungă durere
Dracu când a-mbătrânit, Atunci s-a călugărit
Scumpul mai mult păgubeşte
Banul te învaţă a grăi şi hainele a merge
Banii n-au miros
Iubitul şi peştele, proaspeţi trebuie să fie
Cine a păţit multe ştie multe
Ce-i prea mult strică
Scopul scuză mijloacele
Fructul oprit e cel mai dorit
Fiecare nebun ştie să câştige, dar nu ştie să păstreze
Haina face pe om
Rasa nu te face călugăr
Foamea e cel mai bun învăţător
Foamea goneşte pe lup din pădure
Stomacul gol n-are urechi de ascultat
Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă
Omul este singurul animal care se împiedică de două ori de aceeaşi piatră
Tânăr lângă tânără, ca paiele lângă foc
Omul este lup pentru om
Omul chibzuieşte Şi Dumnezeu hotărăşte
Bărbatul să fie puţintel mai frumos decât dracul
După trei zile, oaspeţii se pun la râşniţă
Iadul e plin de intenţii bune
Iarna n-au mâncat-o lupii
Degeaba dregi stâna după ce a mâncat lupul oile
Muierea, ca ţânţarul: când te sărută îţi cântă, dar şi rău te pişcă
Cu un ochi râde şi cu altul plânge
Lupu-şi schimbă părul, dar năravul nu
Lupul împrejurul lui nu strică
Nebunul, după pedeapsă, pare înţelept
Altora le dă povaţă, dar pe sine nu se-nvaţă
Durere străină, să-i fie de bine
Boala vine cu carul şi iese ca prin urechile acului
Medicul, bătrân şi bărbierul, tânăr
Câinele este cel mai bun prieten al omului
Nu e om să nu greşească
Nimic nu-i mai uşor decât să minţi şi mai greu decât să minţi bine
Frica păzeşte via
Servitorul şi cocoşul, un an să-i ţii
Morţii, cu morţii şi viii, cu viii
Lumea e aşa de mică!
Ochii stăpânului îngraşă calul
Ochiul, să ţi-l curăţi cu cotul
Primejdia trecută, legământul uitat
Leneşul e frate cu cerşetorul
Câinele şade pe fân, nici nu mănâncă, nici nu vrea să lase calul măcar să-l miroasă
Când latră câinele bătrân, ieşi la poartă
Pescarul care pescuieşte cu undiţa mai mult mănâncă decât câştigă
Peştele de la cap se-mpute
Peştele mare înghite pe cel mic
Ca peştele în mreajă
Urmele stăpânului, iconomia casei
Cine a văzut lumea şi soarele trebuie să vadă şi moartea
Poet te naşti, nu te faci
Începutu-i anevoie, urma vine de la sine
Cel care la treizeci de ani nu e copt la minte nu cumpără izlaz
Nici un folos fără de sudori
Cine avertizează nu e trădător
Nu poţi şedea în două luntre deodată
Cine pe altul caută să înşele, el mai întâi pe el se înşală
Bun la tocmeală, rău la socoteală
Adevărul este uşa raiului
Cine o nimereşte în căsătorie nu greşeşte în nimic
Fudulia e soră bună cu prostia
Cine greşeşte plăteşte
Omului cu stăruinţă, Toate îi sunt cu putinţă
Să înoate nu e dat decât la cel ce s-a învăţat la înotat
Nu cine trăieşte mult ştie multe, ci cine umblă mult învaţă multe
Cel ce face legea e dator să o respecte
Cine se grăbeşte, curând osteneşte
Interesul poartă fesul
Cel care nu se îndoieşte nu ştie nimic
Până ce copilul nu plânge, mama nu-i dă ţâţă
Cine nu vrea să se nomoleascăDe noroi să se ferească
Cine nu se consolează înseamnă că nu vrea
Cine nu munceşte nu mănâncă
Cine împarte parte-şi face
Mincinosul nu se mai crede nici când ar spune adevărul
Întrebarea greş nu are
Cine se scoală mai dimineaţă mai departe ajunge
Dă una ca să ţi se dea zece
Cine greşeşte plăteşte
Cine singur îşi mănâncă cocoşul, singur îşi înşeuează calul
Cine poate, oase roade
Cine are cap de sticlă, să nu arunce în nime(ni)
Gardul cu proptele niciodată nu piere
Cine are un unchi în Alcalá, n-are nici unchi nici nimic
Şontâc, şontâc, departe ajungi
Deprinderea din tinereţe rămâne şi la bătrâneţe
Ce-i este scris omului pe frunte îi este pus
Cine în urmă vine, acela închide uşa
A umbla cu crucea-n sân şi cu Dracu’n inimă
Prostul, când îl bagi în seamă, se înalţă-n sus de-o palmă
Ce ştii, nu duci în spate
Înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici din a sa
Începutu-i anevoie, urma vine de la sine
Croitorul de la ţară, care lucra degeaba şi pe deasupra punea aţa
Somnul, cu moartea, fraţi gemeni s-au născut
Vremea vindecă toate
Timpul e bani
Vom trăi şi vom vedea
Timpul pierdut nu se mai întoarce
Dreptatea vine mai târziu, dar tot vine
Vremea vindecă toate
Urma scapă turma
Cine bea vin mult îşi bea şi minţile
Dacă laşi punga-n drum se găseşte unul care s-o ridice
În gura închisă nu intră musca
E pe mâini bune
Orice sat cu al său obicei
În casa lăutarului, fiecare joacă
Croitorul n-are pantaloni şi cizmaru-i fără ghete
Omul sărac tot de necaz a fost
În casa plină, repede se face cina
În mulţime, să n-arăţi dibăcie
În decembrie, lemne şi dormi
Calea de mijloc e cea mai bună
Nu e vin fără drojdie
În ţara orbilor chiorul e împărat
Tot păcatul îşi caută vinovatul
Cine caută iepuri în biserică, se întoarce fără vânat acasă
În februarie câinele caută umbra
Fii binevenită, lună mai, cea mai bună din tot anul
Învaţă bărbierie la capul tău
În gura omului discret, ce e public e secret
În dragoste şi în război, totul e permis
Unde mănâncă doi, mănâncă şi al treilea
La masă şi la masa de joc se cunoaşte domnul
Prietenul la nevoie se cunoaşte
Cine zăboveşte se primejduieşte
În varietate constă plăcerea
În treaba altora, nu te băga
În cuiburi de mai an nu prinzi pui de ciocârlan
Marţi sunt trei ceasuri rele
Cine umblă la Crăciun în cămaşe, la Paşte umblă în cojoc
În octombrie, să acoperi vatra cu lemne
În octombrie, îngraşă pământul cu băligar şi acoperă-l
Iepurele în culcuşul lui se-nveseleşte
Când îmi merge bine, toţi îs cu mine; când îmi merge rău, rămân numai eu
În vremea pepenilor, predicile să fie scurte
Pe pământ străin, vaca împunge boul
Livadă fără spin nu se face
Să crezi în Dumnezeu, dar nici pe Dracul să nu-l uiţi
Munte cu munte nu se-ntâlneşte, dar om cu om când nici nu gândeşte
Câte slugi ai, atâţia duşmani hrăneşti
Între prieteni şi soldaţi amabilităţile sunt inutile
Între varză şi varză, lăptucă
Între doi prieteni, un notar şi doi martori
Unde sunt doi fraţi,Coada să nu-ţi bagi
Când doi oameni se iubesc, e de-ajuns să mănânce unul
Cucul, până nu vede mugur, nu cântă
Între părinţi şi copii, sunt certuri
Unde sunt doi fraţi,Coada să nu-ţi bagi
Între sfântă şi sfânt, perete din piatră
Cu toţii au omorât-o şi ea singură a murit
Invidie, pentru cel viu; pentru cei morţi, uitare
Nu ne-ajung c-avem două, Şi ne vin şi alte nouă
Din greşeli se învaţă
E veste bună dacă nu sunt veşti
Recunoştinţa este o floare rară
Picătura cea mai de pe urmă vasul găureşte
Cine spală capul măgarului în zadar pierde ostiniala şi soponu
Mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu
Leacul mai rău decât rana
A sărit din lac în puţ
Mătura nouă mătură bine
Care ascultă la uşi îşi aude defaima
Fericit acela care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are
Cei de-o meserie stau în gâlcevire
Sârguinţa e mama norocului
Nu râde de alţii, uită-te la tine
Asta şi cu nimic, tot nimic
E viclean la fire cel cu părul negru şi barba bălaie
Făurar cu frigul scoate din lăzi câştigul
Ploaia de februarie face orzul
Brânză, măr şi pâine, mâncarea ţăranului
Cine doi iepuri goneşte nici unul nu dobândeşte
Stomacul este acela care duce picioarele
În inima tăcutului locuieşte dracul
Linguşeala dulce / Mult aduce
Averea strângătorului trece în mâna cheltuitorului
E mai greu a păstra decât a câştiga
Pisica cu clopoţei nu prinde şoareci
Mâţa opărită fuge şi de apă
Ciorile fac a vreme rea
Năravul din fireN-are lecuire
Dacă rândunelele zboară jos, o să plouă
Şi apa se gată câteodată
Picătură cu picătură face balta
Cap mare, minte puţină
Găina cu grăuntele umple guşa de bucate
Fereşte-te de câine mut şi de om tăcut
Plăcerea scurtă, căinţa lungă
Bună să fie găina mea, tot mai bună pare a vecinului
Vorbeşti de lup şi lupul la uşă
Din vorbă în vorbă iese adevărul
Ai vorbit de te-ai prăpădit
Cine se bagă în tărâţe îl mănâncă porcii
Fă binele că el nu se îneacă
Unde nu e stăpân, nu e nici Dumnezeu
Ca să treci lacu’ / Te-nsoţeşti şi cu dracu’
Foamea care aşteaptă săturarea nu e foame pură
Săracul pururea posteşte, că n-are ce mânca
Până pe patruzeci mai, să nu-ţi dai jos veşmântul
Toamna se numără bobocii
Cu nădejdea te duci şi-n groapă
Şi broasca-şi întinde laba să o potcovească
Necazul învaţă pe om
N-au intrat zilele în sac
Adormi duşman şi te trezeşti Mare Ban
Unde e pace, şi lui Dumnezeu îi place
Cine face bine altuia sie-şi face
Dacă faci bine, nu trâmbiţa la nime
Slugile după stăpân, ca umbra după pom
Să mâncăm şi să bem şi să murim sătui
Chip frumos, la un cap prost
Copilul fiicei mele, îmi e nepot; copilul fiului meu, nu se ştie
De bătrâni să nu râzi, căci o să ajungi ca ei
Oala, la foc şi iepurele, în pădure
Copil pentru care nu pătimeşte, mama nu-l iubeşte
Copii mici, grije mici, copii mari, grije mari
Fereşte-te de linguşitori, dacă nu vrei să mori
Săracul, când îmbracă cămaşă nouă, atunci face Paştele
Omul prevenit face cât doi
Bătrâneţele nu vin singure, ci cu multe nevoi
Din stejar, stejar răsare
Cinstea cântăreşte mai mult decât banul
Azi mie, mâine ţie
Am scăpat de Dracul şi am dat peste tată-său
A sări din lac în puţ
Fumul din casă şi muierea rea fac omul să apuce câmpii
De omul rău să fugi mâncând pământul
Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg
Ceartă de fraţi, ceartă de draci
La pasărea liberă nu-i face colivie
Duina Hoarcă, / Tot el cântă, / Tot el joacă
Cine băutura iubeşte de sărăcie se găteşte
Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mănânci tot
Ochii care nu se văd, se uită
Lăcomia sparge sacul
Nunta săracilor, e numai chiote
A-i sufla vântul în pungă
Bine faci, bine găseşti
Omul când se pricopseşte, la ai săi nu se gândeşte
Capra, oricât de bătrână ar fi, vrea să lingă şi ea sare
Patul e o bună pajişte; cine nu doarme, măcar se odihneşte
Uită-te la faţă şi-ntreabă-mă de viaţă
Faţa e oglinda sufletului
Udă mai întâi grădina ta şi, de-ţi mai rămâne apă, udă şi pe a vecinului.
Cu bucătăria plină sărăcia e vecină
Prânzul odihnit şi cina plimbată
Obicei, după lege, a doua fire, se înţelege
Critica este uşoară şi arta grea
Vina măgarului nu se cuvine s-o arunci pe şa
Curioşii mor repede
Nu sta, că-ţi stă norocul
Salata, cu puţin oţet şi stropită din belşug cu ulei
Speranţa moare ultima
Excepţia confirmă regula
Chiria deşteaptă pe chirigiu şi drumul pe călător
Credinţa poate muta munţii din loc
Găina vecinului face ouă mai mari
Ce e gras e şi frumos
Ura naşte ură
Frumuseţea veştejeşte, dar înţelepciunea creşte
Pe unde a sărit capra, sare şi iada
Mămăliga, măi Ioane, fie crudă, numai mare!
Ignorarea legii nu-i exclude îndeplinirea
Informaţia înseamnă putere
Dă-mi, Doamne, puterea tânărului şi mintea bătrânului
Cine promite mult dă puţin
Limba oase n-are, Unde-atinge, doare
Rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar fructele dulci
Cui pe cui scoate
Cine cutează să spună adevărul poate lesne umbla bătut ca mărul
Buruiana rea creşte curând
Merele putrede strică pe cele bune
Vaca rea dă cu piciorul când umple ciubărul
Mulţumirea sufletească întrece pe cea trupească.
Niciodată nu te căi că ai tăcut
Foamea e cel mai bun bucătar
Minciuna nu merge departe
Prea multă familiaritate provoacă dispreţa>
Fiecare-i dator cu o moarte
Muierea negătită, ca o tingire nespoită.
Femeia mărunţică, mereu ca o păpuşică
Femeia şi copilul tăinuiesc doar ce n-au aflat
Ce vrea femeia, vrea şi Dumnezeu
Femeia se păzeşte tot atât de greu ca şi sticla
Vinul bun, nevasta frumoasă sunt două veninuri dulci
Femeia şi sardeaua, micuţe
Femeia, rugată şi oala, odihnită
Muzica îmblânzeşte până şi fiarele
Nevoia te duce şi pe unde nu ţi-i voia
Ziua caută-ţi de lucru, iar noaptea de somn
Ocaziunea face pe fur
A fi vacă de muls
De ce e scris, are să moară omul
Vorbele fără fapte sunt flori fără roade
Vorba e de argint, tăcerea e de aur
Vorba, dac-o scapi din gură, n-o mai poţi prinde
Găina care cotcodăceşte mult ouă puţin
Omului cu stăruinţă,, Toate îi sunt cu putinţă
Mic ca acul şi rău ca dracul
Primăvara se primeneşte sângele
Durerile mari sunt mute
Răspunsul blând înlătură mânia
Sănătatea e ca o iapă albă, când trece dealul nu se mai vede
Fierbe sângele în tine ca într-o coajă de rac
Soacra şi medicul, cu cât mai departe, cu atât mai bine
Nici nu-ţi trebuie să fii frumos când eşti norocos
Zarurile sunt aruncate
Trădarea bucură, dar trădătorul supără
În unire stă tăria
Răzbunarea e o mâncare care se serveşte rece
Adevărul mai tare decât toate este
Adevărul supără pe om
Vremea descoperă adevărul
Adevărul iese ca untdelemnul la suprafaţă
Mai mulţi ghimpi în viaţă decât flori pe câmp
Găina bătrână face zeama bună
Via şi mânzul să-i crească altul
Plâng şi şoarecii când moare pisica
La joc / E ca focu’; / La lucru / Ca butucu’.
Câştigă opt şi mănâncă zece
Lucrători noi, rău pentru semănături
Aţa lungă face noduri
Câinele care nu muşcă, lasă-l să latre
Lacrimile sfărâmă stâncile
Nu tot ce zboară se mănâncă
Armele de foc, cu cât mai departe, cu atât mai bine
S-a îngroşat gluma
Comparaţiile sunt îngrozitoare
Lucrurile de la palat merg încet
Socoteala deasă, Frăţie aleasă
O nenorocire nu vine niciodată singură
Mama-mpunge, fata trage, mândră cămăşuică face
Veştile rele circulă repede
Dulce e somnul în dimineţile de aprilie
Vorba zboară, scrisul rămâne
Pereţii au urechi
Graba strică treaba
Cine orice-nvaţă nu uită în viaţă
Nu e învăţat cel ce citeşte, ci cel ce ştie ce citeşte
Carte împrumutată, carte pierdută
Rana veche uşor sângerează
Plânge copilul pentru binele lui, iar bătrânul pentru rău
Ieftin cumperi, ieftin porţi
Lucrul bun se cunoaşte de dimineaţă
Fericirea nu durează
Lucrurile bune, dacă sunt scurte, sunt de două ori mai bune
Ce-i în mână nu-i minciună
Ce iei pe mere dai pe pere
Politeţea nu exclude îndrăzneala
Ce e dat pe datorie, rareori se mai plăteşte
Ce-i găsit nu-i şterpelit
Ce e moştenit, în dar e primit, iar ce e cumpărat, e muncit
Mărul cel frumos îl mănâncă porcii
Ce-i al meu, e al meu; ce-i al tău, e al nostru
Cui îi dai, vorbă bună n-ai
Ce-i prea mult nu-i sănătos
Făgăduiala dată e datorie curată
Bun pentru alţii, rău pentru dânsul
Decât să nu ajungă, mai bine să prisosească
Ce începe bine sfârşeşte bine
Ce e lesne nu e bun
Lucrul de noapte râde ziua de el
Copilul e ca maimuţa: ce vede, face
Ce înveţi la tinereţe, aceea ştii la bătrâneţe
Mult trăieşti, multe pătimeşti; multe greşeşti, multe înveţi
Al tuturor şi al nimănui
Moda nu incomodează
Unde puterea nu ascultă, vulpea ajută
Lupoaica ce face, lupului îi place
Năravul din născare leac nu are
Lucrul de preţ bun preţ are
Prostul tot prost rămâne
Nu aduce anul ce aduce ceasul
Unde nu poţi prinde, mâna nu-ţi întinde
Mâncarea care nu omoară, îngraşă
Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face
Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face
Începutu-i anevoie, urma vine de la sine
Ce am luat pe mere, am dat pe pere
Haina altuia nu ţine cald
Ce e lesne nu e bun
Ce înveţi la tinereţe, aceea ştii la bătrâneţe
Ce o fi, o fi
La unii nevoie, iar la alţii, bună-voie
Lupii nu se mănâncă între dânşii
A se arunca în gura lupilor
Dacă tăceai, filosof rămâneai
Prietenii prietenilor mei îmi sunt prieteni
Vremea vremuieşte, toate mistuieşte
Omul prost nu vede pădurea din cauza copacilor
Gelozia este sfetnic rău
De haram a venit, de haram s-a dus
Necazurile cu pâine se alină
Contrariile se atrag
Femeia harnică, cunună este bărbatului său
Masa şi casa, Dumnezeu le-a dat, dar musafirii, dracul i-a adus
Înghite la noduri cât pumnul Şi sufere în nas fumul
Afacerile sunt afaceri
Copiii, nebunii şi omul beat vorbesc adevărul
Regii şi judecătorii nu se căsătoresc cu nimeni
Vremurile se schimbă
Cel ce priveşte la joc mai bine judecă decât cel în joc
Rufele murdare se spală acasă
Lună cu cerc, ploaie şi vânt
Mama vitregă, mamă dură, nici de ceară, nici de cocă
Nenorocirea altora, mângâierea nerozilor
A vorbit adevărat, / Şi-a venit cu capul spart
Mai bine taci, decât să spui drept
Decât îi păzi o fată mare, mai bine un cârd de iepuri
Corabia cu doi cârmaci se îneacă
Nimic ai dat, nimic ai luat
Omul cu meşteşug Trăieşte din belşug
Mână rece, inimă caldă
Este şi mâine zi !
Dimineaţă cu ceaţă, după-amiază de plimbare
Soţul gelos nu are odihnă
Martie vântoasă şi aprilie ploioasă fac luna mai înflorită şi frumoasă
Banul e ciocoi de uşi multe, are trecere-n orice curte
Mai mult se baligă un bou decât se găinăţează o sută de rândunele
Şchiopul mai bine te învaţă să umbli
Ceea ce nu voieşti să afle duşmanul, să nu spui prietenului
Nevoia e mama născocirilor
Câinii latră, iar lupul tace şi face
Vrerea înseamnă puterea
La mâncare să ai cumpătare şi la băutură să fii cu măsură
Mai multe muşte cad în miere decât în oţet
Mai bine sărac şi curat, decât bogat şi ruşinat
Nu cine trăieşte mult ştie multe, ci cine umblă mult învaţă multe
Mai bine le ştie nebunul pe ale lui decât înţeleptul pe ale altuia
Mai mult preţuieşte un dinte decât un diamant
Muierea întrece şi pe dracul
Dacă n-ai noroc şi parte, geaba te mai scoli de noapte
Mai bună e apa din cer decât toată stropirea
Mai bine ceva decât nimic
Nici o avere mai bună decât prietenul cel mai bun
E mai bine să taci decât să spui rău
Mai bun este vecinul şi prietenul de aproape, decât fratele de depart
Mai bine să poţi nădăjdui, decât prin mârşăvie să obţii
Numele bun e mai scump decât aurul
Decât un filosof ofticos, mai bine un măgar sănătos
E mai bine să fii în graţiile cuiva, decât să fii amuzant
De la un datornic vechi nu vei lua nimic decât la uşa raiului
Dacă te ştii vrednic, nu sta c-un nemernic
Mai bine mâncare puţină decât boală lungă
Multa lucrare face pe meşter bun
Mai mare daraua decât ocaua
Nu pierde vremea, ca să nu te piardă ea pe tine
Până nu vei vedea pe cel bun, nu lepăda pe cel prost
Îmbracă pe leu cu piele de vulpe, ca unde nu va putea leul, vulpea să biruiască
Mai bine moarte cinstită decât viaţă necinstită
Sângele apă nu se face
Mai bine o vrabie în mână decât o mie pe gard
Mai bună e o bucată de pâine goală, în pace, decât o mie de dulceţuri cu ceartă Traducción literal
Mai bine să prisosească decât să lipsească
Mai bine să ceri decât să furi, Că cerşătorii se miluiesc, Iar hoţii se pedepsesc
Mai bine să pierzi un deget decât mâna toată
Decât să-ţi iasă nume rău, mai bine ochii din cap
Mai bine un câine viu, decât un leu mort
Mai bine puţin şi bun, decât mult şi rău
Mai bine să te îmbujorezi o dată decât să păleşti de o sută de ori
Întreb ca să nu mor prost
Cine nu cârpeşte spărtura mică are necaz să dreagă borta mare
Fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă
Mai bine să întreacă, decât să nu ajungă
Doctorul cel mai bun e cumpătul
Învăţătura e cea mai mare avuţie a omului
Decât slugă mare, mai bine stăpân mic
Decât frate mai mic, mai bine câine mai mare
Mai bine-n satul meu fruntaş decât codaş la oraş
Mai bine să te pizmuiască decât să te plângă
Decât cu muierea rea,Mai bine fără ea
Mai bine să năduşeşti decât să strănuţi
Mai bine mai târziu decât niciodată
Mai bun e un iepure în blid decât doi iepuri pe câmp
Decât orb şi călare, mai bine şchiop şi pe jos
Mai bine un prieten apropiat decât o rudă depărtată
Mai bine o învoială strâmbă decât o judecată dreaptă
Mai bine o dată «Na» decât tot «Stai că ţi-oi da»
Decât un an cioară, mai bine o zi şoim
Doi ochi văd mai bine decât unul
Căsătoriile sunt scrise în cer
Ploaia din mai face mălai
Doctore, vindecă-te întâi pe tine
Mai bine este a da decât a lua
Mai multă pâine mănânci cu miere decât cu oţet
Dacă nu e colac, e bună şi pâinea
Mai bine se aprinde un cuptor vechi decât (unul) nou
De te latră vreun câine astupă-i gura cu pâine
Minte sănătoasă în corp sănătos
C-o mână îţi dă şi cu două îţi ie
Bărbatul meu e toboşar, Dumnezeu mi l-a dat şi aşa îl vreau
Ţin’te tare şi mare, cât ai mălaiu-n căldare
Gânduri multe, fără treabă, dovedesc o minte slabă
Fiecare e stăpân în casa sa
Cu nădejdea, omul nu moare
Mai bine un pic decât nimic
Noaptea şi hâdele-s frumoase
Prea mult spirit provoacă dispreţ
Mult zgomot pentru nimic
Vulpea e vicleană, dar mai viclean e cel ce o prinde
Care umblă să cuprindă multe, puţine adună
Cu două bucătărese, iese ciorba prea sărată sau nesărată
Din puţin se face mult
Mulţi chemaţi, puţini aleşi
Lupul îşi pierde măselele, dar nu obiceiurile
Mai bine să mor sătul decât flămând
Altă făină se macină acum la moară
I-a murit soacra
Câinele mort nu mai muşcă
Femeia are nouă suflete, ca pisicile
Ori să păzeşti o turmă de oi, ori o nevastă tânără e totuna
Muierea când lipsește, casa se risipește.
Muierea e vas slab, de nimic se necăjeşte şi cu nimic se îmblânzeşte
Lumea este ca o roată; cine poate învârteşte
Nimic nu e nou sub soare
S-a înecat, ca ţiganul la mal
Nimeni nu poate da ceea ce nu are
Cui i-e frică de vrăbii să nu semene mălai
Fiecare om are câte o meteahnă
Nimeni nu-i profet în patria sa
Nimeni nu-i mulţumit cu soarta lui
Fă ce poţi, când n-ai alta de făcut
Nimeni nu se naşte învăţat
Nu te judeca singur, lasă pe alţii să te judece
Nu poţi sluji la doi stăpâni deodată
Nimeni nu-aşi aduce aminte de Sfânta Barbara până nu tună
Nu zice hop până n-ai sărit şanţul
Nu-ţi băga nasul, unde nu-ţi fierbe oala
Proştii şi încăpăţânaţii îmbogăţesc avocaţii
De la bogat să n-ai să iei, săracului să n-ai să-i dai
Moarte fără bănuială şi nuntă fără vorbe anevoie se găseşte
Nu-i bine a mânca dintr-un blid cu domnii
Foamea şi ruşinea nu se pot împreuna
Până cu ochii nu vezi, altora să nu le crezi
Nu vinde pe datorie, nu stărui, nu intra în confrăţie
Nu bea fără să ştii ce bei, nu semna fără să ştii ce iscăleşti
A ajunge slugă la dârloagă
Mănâncă mere, mâncă pere, locul pitei tot nu piere
N-a văzut nimeni copil cuminte şi babă frumoasă
Nici mărgea neînşirată,Nici fată nemăritată
Să te fereşti de boierul nou şi de cerşetorul vechi
Joc fără descântec şi văduvă fără plâns nu este
Nici nu moare tata, nici nu cinăm
Nici nu sunt toţi cei care se află aici, nici nu se află aici toţi cei care sunt
Nu fi corupt, dar nici nu-ţi pierde drepturile
Ferestrele au ochi, iar gardul şi pereţii, urechi
Nu se poate omul să fie cu două: şi tânăr, şi cu minte
Nici buruieni în grâu, nici bănuială în privinţa prietenului
Cocoşatul nu-şi vede cocoaşa lui
Orice minune nu ţine mai mult de trei zile
Până nu dai cu capul de toţi pereţii, nu te îndrepţi
Nu e de ajuns să fii bun, trebuie să şi pari
Nici două săbii într-o teacă, Nici doi domni într-o ţară săracă
Nu zi hop până n-ai sărit
Nu bate poamele ce nu sunt încă coapte
Dac-ai mâncat şi de-aia nu mănânci iar nu-i timp pierdut în zadar
Spune cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti
Dacă ai,Dai
Decât o mie de vrăbii în streaşină, mai bine una în mână
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi
Nu arunca mărgăritarul înaintea porcilor
Una e a făgădui şi alta a împlini
Nu toţi cu urechi mari sunt din viţă de măgar
Nu e mai curat cel care curăţă mai mult, ci cel care murdăreşte mai puţin
Cel cumpătat, acela mai bogat
De unde tot iei şi nu pui curând se isprăveşte
A da un ou, pentru a căpăta un bou
Nu tot ce zboară se mănâncă
A fi dracu’ negru, da nici chiar aşa cum îl fac zugravii
Nu e frumos ce este frumos, Ci este frumos ce-mi place mie
Totul cu osteneală se dobândeşte, pe drumuri nu se găseşte
Din dar ai luat, în dar să dai
Calul, de e cal, şi tot se poticneşte
Nu e carne fără oase
Banul deschide uşile fără chei
Nu e cer fără nori
Orice fericire are a ei nemulţumire
Nu e lucru mai ieftin decât cel ce se cumpără
Orice trandafir are şi spin
Banul şi pe nerod îl face iubit
Nu dispreţui pe nici un inamic, fie cât de mic
Orice fericire are a ei nemulţumire
Fiecare grăunt are făină dar are şi tărâţe
Nu există frumuseţe fără ajutor
Nu e fum fără foc
Nimic nu ţine o veşnicie, nici răul, nici binele
Tot răul înspre bine
Nu este dispreţ mai mare decât să nu apreciezi
Leneşul cată lucrul, dar nu doreşte să-l găsească
Economul bun socoate şi crucerul
Sârguinţa e mama norocului
Foamea e cel mai bun învăţător
Nu e miere fără fiere
Tot calul bun are câte un nărav rău
Învaţă oul pe găină
Nu există mireasă urâtă
După nor, vine şi senin
Şi-a găsit tingirea capacul
N-ar fi cuvânt rău spus dacă n-ar fi rău înţeles
Pâinea nu vine singură la tine, ci trebuie s-o cauţi
Aşchia din acelaşi lemn e cea mai proastă
Nu e mai orb decât cel ce nu vrea să vadă
Nu e mai surd ca surdul ce se face că nu aude
Întru zadar sărutare dacă nu-i dai de mâncare
Tot păcatul îşi caută vinovatul
Fete urâte la şaptesprezece ani nu sunt
Când chemi la muncă, ia-ţi sapa în mână
Martie din post nu lipseşte
Pune căpăstru în coada calului
Întinde-te cât ţi-e plapuma
Pe dinafară frumoasă şi-năuntru găunoasă
Nu trebuie să-l plângi pe mort, ci pe viu
Să nu vorbeşti de funie în casa spânzuratului
Nu-i băga pe toţi în aceeaşi oală
Nu vinde pielea ursului, înainte de a-l ucide
Nu există regulă fără excepţii
Nici un trandafir fără ghimpi
Sănătatea e cea mai bună avuţie
Câte-n lume se nasc, mor toate
Omul de vină se teme şi de umbră
Pe măgar să-l încarci după a lui putere, dacă nu vrei să te încarci tu în locul lui
Să nu muşti mâna care-ţi dă de mâncare
Nu jigneşte cine vrea, ci cine poate
Ca să scurteze din cale, de cu seară a plecat şi în tindă s-a culcat
Nu-şi aduce aminte preotul de când a fost paracliser
Pâinea nu vine singură la tine, ci tu trebuie s-o cauţi
Lumea nu s-a făcut într-o zi
A strica orzul pe gâşte
Cine vrea să mănânce miezul, trebuie mai întâi să spargă coaja
Nu poţi să fluieri şi să bei apă
Nu poţi şedea în două luntri deodată
Sparge întâi nuca, ca să-i mănânci miezul
Nu poţi să placi la toată lumea
Cine nu poate săvârşi un lucru să nu se apuce de dânsul
Nu numai cu pâine trăieşte omul
Cinci degete sunt la o mână şi unul cu altul nu se potrivesc
Să nu-ţi pară bine de răul altuia
De multe ori tăcerea e mai bună decât răspunsul
Adevărul supără pe om
Şofran nu poţi găsi la orice băcănie
Nu e după cum vrea omul, ci după cum poate
S-a dus pe apa Sâmbetei
Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor
Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă
Nu scuipa în puţ, că se poate întâmpla să bei din el
Niciodată nu e prea târziu pentru bine
Tot sacul îşi găseşte petecul
Unuia îi vine gust de dulce, altuia – de acru
A doua parte n-a fost niciodată bună
Lucrul bine început e pe jumătate făcut
Lucrul gata, bani aşteaptă
O mie de vorbe un ban nu face
Dacă pui ban pe ban, se face-n curând morman
Dintr-o meserie cât de mică, dacă nu curge, tot pică
Ascultă cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura
Dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi
Ochii care nu se văd, se uită
Ochi verzi, duci şi regi
Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba
Oala care prea mult fierbe gustul pierde
A fi ca sarea în bucate
Glas de câine nu merge în cer
Te lasă omul, de slab, Şi te ia altul, de gras
Cine vorbeşte mult face puţin
Când o oaie a dat în râpă, dau toate după ea
Aşteaptă, murgule, să paşti prundul
Tatăl negustor, fiul cavaler, nepotul cerşetor
Fiecare pasăre îşi iubeşte cuibul
Vorba ce zboară odată nu se mai întoarce
Numai cu vorba nu se face ciorba
Gura zice, vântul duce
Cine ţine pânea în sânul altuia de multe ori flămând rămâne
Pâine cu pâine, mâncarea proştilor
Azi bogat, mâine sărac
Dragostea nu are vârstă
O calfă rea niciodată nu-şi găseşte scule bune
Nici o boală nu e mai grea ca boala bătrâneţelor
Cine n-are noroc dimineaţa n-are nici seara
Haina să-ţi fie cum e şi petecul
Suferă baba la frumuseţe
Pentru bani, şi ursul joacă
Numai moartea-i fără leac
Decât ruda şi vecinul,, Mult mai bine cu străinul
Naştere lungă şi grea, iar după aceea fetiţă
Încet, încet, departe ajungi
Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat
Când se bat hoţii între ei, se descoperă şi ce-au furat
După război, mulţi viteji s-arată
Mai rea e recăderea (decât căderea)
Câinele care latră nu muşcă
Cine are ochi pizmaşiLui singur e vrăjmaş
Cine prinde un peşte este pescar
Piatra care se rostogoleşte nu prinde muşchi
Hoţul crede că toţi sunt la fel cu el
Fă-ţi părere proastă şi nu vei greşi
Bucurie-nşelătoare, ca roua de trecătoare
Cine se judecă adeseori pierde un bou şi câştigă o pisică
Sărăcia nu e ruşine
Cu vreme şi cu răbdare, şi frunza de dud se face mătase
Dintr-o muncă cât de mică, dacă nu curge, tot pică
Câte capete, atâtea păreri
Banul deschide uşile fără chei
Unul gustă, zice: dulce; altul gustă, zice: acru
Omul nu se pricopseşte până nu munceşte.
Dacă dai, n-ai
Miluieşte câinele de vrei să-ţi fâţâie coada
După glas cunoşti pe om şi pe dobitoc
Poama nu cade departe de pom
Nu e fum fără foc
Cu bogatul fiecare doreşte să fie rudă
De aceea se vinde vaca, pentru că unul mănâncă piciorul şi altul fleica
Fii tăcut, de voieşti a trăi mult
Toată pasărea pe limba ei piere
Cu bunătatea mori de foame
Cum e acul, şi cojocul
Cine vrea să se roage sfântului duce lumânare şi tămâie
De ziua tuturor sfinţilor, zăpada pe culmi; de Sfântul Andrei, zăpada sub picioare
Cât de rău ar fi vecinul, nu-ţi muta căminul
Pâine peste pâine nu strică
De Sfântul Blaise ai să vezi barza
De Sfântul Blaise, încă o oră
Fă bine (ş)-aşteaptă rău
Spre răul ei i-au crescut furnicii aripi
Pomul după roade se cunoaşte, omul, după fapte
Pentru un cui, pierzi o potcoavă
Nu piere lumea de unul
Pe o ureche îi intră şi pe alta îi iese
Cine fură o dată e fur totdeauna
Pierde un bou pentru un ou
Omului cu stăruinţă, Toate îi sunt cu putinţă
Întrebarea trece marea
Începutu-i anevoie, urma vine de la sine
Nu făgădui ce nu poţi împlini
Făgăduieşte marea cu sarea
Şi iute şi bine nu se poate
Datoria, ca râia
Împrejurarea face pe hoţ
Nici bărbatul la argea, nici muierea la război
Dacă nu e colac, e bună şi pâinea
Ce ştie dreapta, să nu ştie stânga
Dacă vrei, poţi
Copacul când înfrunzeşte pe mai mulţi sub el umbreşte
Cine scoate sabia, de sabie va muri
Cine vrea să-şi ucidă câinele său destul să zică că e turbat
Cine nu se uită înainte, rămâne în urmă
Cine scuipă în sus, îi cade pe obraz
Cine se joacă cu focul pe sine se arde
Care nu ştie rugăciunea (să) nu meargă pe mare
Cine-ntâi se naşte, întâi paşte
Nu-i greu să te sui sus, îi greu să te ţii acolo
Vinul dezleagă limbile
Măgar s-a dus, măgar s-a întors
Dragostea niciodată nu piere
Dacă legi bine, bine dezlegi
Cui îi merge bine să nu se mute
Cinsteşte pe câine pentru al său stăpân
Cine vrea trandafiri cată să vrea şi spini
Ce îţ sămânţa, aceea îţ culege
Cine iubeşte bine pedepseşte cu asprime
Cine caută găseşte
Cine tace consimte
A plecat cu grabaşi s-a întâlnit cu zăbava
Cine cântă îşi izgoneşte necazurile, cine plânge şi le măreşte
Cine a mâncat carnea să roadă şi oasele
O ceri rasă şi-afânată, o dai cu vârf şi-ndesată
Cine mănâncă poamele coapte, să le mănânce şi pe cele tari
Cine mai puţin mănâncă are şi mâine ce mânca
Nu te juca cu focul, că îndată te pârleşte
Rău te foloseşti cu sumanul altuia
Cine stă între lupi învaţă să urle
Cine doarme cu câinii se scoală cu purici
Cu şchiopul împreună de vei lăcui, te-nveţi şi tu a şchiopăta
Cine-şi împarte averea, până a muri, / Să se gătească a suferi, / Căci viermii nu-l va-ngriji!…
Nu da pâine câinilor altuia, că te latră ai tăi
Lucrul la timp dăruit preţuieşte îndoit
Adună la tinereţe, ca să ai la bătrâneţe
Cel din ţară străină poate spune câte-i vor plăcea
Pe cel ce se îndepărtează de ai lui Dumnezeu îl părăseşte
Cine e dator şi plăteşte, nu datorează nimic
Vremea pe prieten, ca focul pe aur, în adevăr l-arată
Drumul cel bătut este cel mai scurt
A juca la două nunţi nu se poate
Cine vorbeşte ce-i place, acela să audă şi ce-l supără
Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde nici unul
Cine doarme nu-i e foame
Cine umblă cu miere se linge pe degete
Cine spune minciună o dată rareori mai are crezare
Când te iei după un prost, mai mare prost eşti
Nu-i prost cine dă, numa cel ce rabdă
Cine fuge la timp, la timp soseşte
Nebunia din născare niciodată leac nu are
Care ascultă la uşi îşi aude defaima / defăimarea
Cine trăieşte nădăjduindu-se, moare jinduindu-se
Cine poate aştepta are tot ce vrea
Cine dintre voi e fără păcat să arunce primul cu piatra
Nu e frumos ce este frumos, Ci este frumos ce-mi place mie
Cine făgăduieşte se leagă
Cine pleacă din sat, rămâne nemâncat
Cine a fost bucătar înainte e a fi monah, ce se întâmplă în bucătărie ştie prea bine
Cine păstrează, are
Ţiganul, tot ţigan şi-n ziua de Paşti
Omul cu meserie nu moare de foame
Fiecare face ce poate
Cine împleteşte un coş va împleti şi o sută dacă-i dai nuiele şi timp
Flămândul codru visează
Legea înainte, şireţii după ea
Cine a văzut-o şi-acum o reîntâlneşte, ce inimă nu jeleşte?
Cine sapă groapa altuia cade singur într-însa
Cine departe se duce ca să se căsătorească, ori e amăgit, ori are să amăgească
Celor târziu veniţi, rămân oasele
Cine ştie să tacă, acela câştigă
Averea pe nedreptate,Ţi-o ia dracul pe jumătate
Fapta cea rea tot, cândva, se pedepseşte
Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi
Năravu-nrădăcinat nu poate fi vindecat
Cine seamănă răutăţi, răutăţi va secera
Cine pune mai mult, pierde mai mult
De ce ai, de ce ai mai avea
Buţile cele deşerte răsună mai tare decât cele pline
Cine îmbrăţişează multe, adună puţine
Lampa nu arde pentru cel ce doarme
Cine vorbeşte mult vorbeşte şi prostii
Cine făgăduieşte mult dă puţin
Cine pune mai mult, pierde mai mult
Orice fericire are a ei nemulţumire
Porcul ori încotro face, lui tot noroiul îi place, din ce e nu-l poţi preface
Cine nu cârpeşte spărtura mică are necaz să dreagă borta mare
Cine nu înaintează, dă înapoi
Cel ce seamănă puţin puţin şi seceră
Nu e om fără cusur
Bună-i plăcinta, dar, dacă nu-i, e bună şi pita
Cine n-a văzut Sevilla n-a văzut o minunăţie
Cine nu vrea să asculte de sfaturi şi nici de bătrâni curând se pierde
Cine nu apare, piere
Cine nu poate să meargă, să fugă
Cine nu poate lovi măgarul, loveşte samarul
Dacă n-ai putere, nu întărâta gâlceava
Cel ce nu ştie să tacă când trebuie nu ştie nici să vorbească
Cine nu se laudă moare ca un mişel
Cui i-e frică de orice nor nici o călătorie nu face
Cine nu îndrăzneşte, nu izbuteşte
Dacă nu semeni păpuşoi la vreme, pune melesteul pe foc
A şti cât face pielea cuiva
Unde nu e cap, vai de picioare!
Cine n-are casă, are vecini în toate cartierele
Cine n-are frate n-are nici picior nici mână
Gardul fără proptele cade pe timpuri grele
Cine n-are nimic, n-are ce pierde
Cu prea multă grabă nu prea faci multă ispravă
Datoria e plină de griji
Cine a plătit, acela să şi joace
Bogatul greşeşte şi săracul cere iertăciune
A vorbi în pustiu
Cine dă împrumut îşi face duşmani
Cine se scoală de dimineaţă, izbuteşte mai mult în piaţă şi n-ajunge la spartul târgului, nici vinde pielea ursului
Cine poate ce e mai greu, poate şi ce e mai uşor
Cine nu vrea când poate, atunci când vrea nu poate
Cine culege trandafiri trebuie să se înghimpe
Dintr-o meserie cât de mică, dacă nu curge, tot pică
Cine vrea să învingă, să înveţe să îndure
De n-ar fi păgubaşi, n-ar fi nici hoţi
Cine râde mai la urmă, râde mai cu poftă
De la hoţ dac-ai furatO sută de ani eşti iertat
Cine e mârşav la el acasă, mârşav e şi în altă parte
Cine se scuză, se acuză
Cine se ştie cu musca pe căciulă se apără
Cine stă sub frunză, de două ori se udă
Cine seamănă vânt culege furtună
Rău de vei semăna, mai rău vei secera
Celui ce vine târziu la masă i se atârnă lingurile de gât
Cine nu pleacă de dimineaţă în urma tuturor rămâne
Cine-ţi dă un os nu-ţi vrea răul
Dar la dar merge şi cinstea împrumut
Cine se teme de lup să nu se facă cioban
Dacă nu ţi se pleacă ţie vremea, pleacă-te tu vremii
Bogatul mănâncă când voieşte şi săracul, când găseşte
Ai carte, ai parte
Cine mult vorbeşte la multe greşeşte
Vecin bun ai nimerit, mare bine ai dobândit
Cine vreo boală are, să-şi deschidă pungă şi să aibă răbdare
Întâi judecă-te pe tine şi apoi judecă pe altul
Cine are turmă are şi pagubă
Cine a aflat în lume prieten adevărat, el comoară bogată în viaţa sa a câştigat
Atâta ţine pacea, până vrea vecinul
Foamea şi ruşinea nu pot sta împreună
Cine neagă tot mărturiseşte tot
Cine nădăjduieşte la prea mult pierde şi ce are
Din dar ai luat, în dar să dai
Cine nu deschide ochii, deschide punga
Cine fură o dată fură totdeauna
Cine sare multe trepte deodată, i se frânge piciorul
Şoarecele cu o gaură numai, îndată îl prinde pisica
Înţeleptul îşi îndreaptă greşeala
Vorba bătrânească mulţi bani preţuieşte
Cine nu e dator e destul de bogat
Din cearta cumetrelor iese adevărul la lumină
Bogatul greşeşte şi săracul cere iertăciune
Rugămintea regelui e poruncă
Tăcerea capul filozofiei este
Unul gustă, zice: „dulce”, altul gustă, zice: „acru”
Am plecat din casa mea şi m-am ruşinat, m-am întors acasă şi m-am îndreptat
Vai de pasărea ce scapă din colivie şi cade în laţ
Rana de cuţit se vindecă lesne, dar cea de inimă, niciodată
Sfântă Rita, Sfântă Rita, ce se dă înapoi nu se mai ia
Povara de bunăvoie nu e povară
Se spune păcatul, dar nu şi păcătosul
Cum e sacul şi peticul
Băutura ţine gura
Lucrul cunoscut de doi, trei nu mai rămâne între ei
Ai să semeni când ai să poţi, dar în iunie ai să seceri
Septembrie, ori ia podurile, ori seacă fântânile
Timpul trece, iar vecinul rău rămâne
Dacă doar apă vei bea, mai lungă îţi va fi viaţa
Dacă mă iubeşti, poartă-te cu mine cum obişnuieşti
Ce ştie măgarul ce e cântarea privighetoarei!
Pică pară mălăiaţăÎn gura lui Nătăfleaţă
Dacă cel mare ar fi viteaz, cel mic răbdător şi cel roşcat cinstit, toată lumea ar fi la fel
Dacă prostul nu s-ar duce la piaţă, nu s-ar vinde marfa proastă
Dacă plânge copilul, să-l împace maică-sa; dacă nu vrea să tacă, să-l lase să plângă
Dacă în noiembrie auzi că tună, recolta are să fie bună
Rău faci rău găseşti; Bine faci, bine găseşti
Dacă dai ieftin, ai să vinzi mai mult de patru
Pizma nu moare niciodată
Dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed
Nu s-a văzut nici babă frumoasă, dar nici doctorie bună şi copil cuminte
Vântul nu fluieră a veselie
Fă-te frate cu Dracul, până treci puntea
Dacă nu vrei o ceaşcă, vei primi o ceaşcă şi jumătate
Omul fără duşmani nu plăteşte nici doi bani
Dacă vrei să înveţi să te rogi, intră în mare
Dacă vrei napi buni, în iulie trebuie să-i semeni
Cine vrea trandafiri cată să vrea şi spini
Cine vrea trandafiri cată să vrea şi spini
Miluieşte câinele, de vrei să-ţi fâţâie coada
Mâna altuia nu te scarpină cum îţi place
Nu-ţi da tot ce ai, nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi
Cine va să trăiască în pace / Aude, vede şi tace
Sănătos dacă vrei să trăieşti, bătrân devreme să te socoteşti şi cu veşmintele de iarnă vara să te primeneşti
Ce vrea femeia, vrea şi Dumnezeu
După ploaie trebuie să răsară soarele
Aţa se rupe de unde-i mai slabă
Cine nu are dreptate, acela ţipă mai tare
La locul tău de vei sta, nimeni nu te va scula
Omul harnic caută a aduna la bogăţie, ca furnica la moşuroiu
S-a dus câine surd la vânat
Dragostea nu ţine de foame
Gusturile nu se discută
Dintr-o scânteie se aţâţă focul
Soarele de iarnă, târziu se arată şi apune-ndată
Soare cu dinţi
Soarele dimineţii nu ţine toată ziua
Astăzi eşti, mâine nu eşti
Flămânzii visează mâncândŞi setoşii, apă bând
Nu se poate să sufli şi să-nghiţi în acelaşi timp
Soacra cu nora, ca pisica cu şoarecele
Cine-ndură răul are parte şi de bine
Înghite şi taci, Că n-ai ce să faci
Cum e sluga, şi stăpânul
Tot o apă şi un pământ
Tot omul, are şi moarte, şi viaţă
Atâta scormoneşte capra, încât găseşte cuţitul cu care va fi tăiată
Ori fură, ori ţine sacul, e tot lotru
Copilul nepedepsit / Ajunge neprocopsit
Omul de neam şi făr-d-avere n-are nici o putere
Ulciorul nu merge de multe ori la apă
Cel înţelept îşi găteşteÎncă pân’ nu flămânzeşte
Pe din faţă te linge, pe din dos te frige!
Toate lucrurile trebuie să vină la vremea lor
Toate sunt până la o vreme
Sita, cât e nouă, stă în cui, la urmă umblă şi pe sub pat
Nimic peste putinţă la dragoste se-nţelege
Totul se ia, în afară de frumuseţe
Există întotdeauna şi reversul medaliei
Toate drumurile duc la Roma
Toţi suntem fiii Evei, dar ne deosebeşte mătasea
Şi bătut şi cu banii luaţi
După furtună, vreme bună
Treizeci de călugări şi un abate nu pot face un măgar să bea, dacă el nu vrea
Burta plină nu învaţă bine
Pântecele gol n-are urechi de ascultat
Vai de casa unde cotcodăcesc găinile şi cocoşul tace
Taina să n-o spui nevestii
O ofensă îngăduită, alta e şi venită
Măgarul pe măgar scarpină
Cui pe cui se scoate
Bobiţă cu bobiţă se umple sacul
Boale să fie, că doctori sunt destui
Tatăl zece fii hrăneşte şi le împlineşte toate, dar pe el, de sărăceşte, un fiu a-l hrăni nu poate
Judecăţile adeseori te duc la covrigi
Chiar omul cu judecată greşeşte câteodată
A căuta acul în carul cu fân
Pe deasupra frumos şi înăuntru găunos
Mama-mpunge, fata trage, mândră cămăşuică face
Cu o rândunică nu se face primăvară
O imagine face mai mult decât o mie de cuvinte
O mână spală pe alta şi amândouă, obrazul
Unde nu intră soarele intră boalele
Oaie râioasă toată turma o umple
Zidul alb e hârtia nebunilor
Cel înţelept se învaţă din înşelăciunea cea dintâi
Lesne a se însura şi greu a se dessura
Caii trag, boii mănâncă
Una gândeşte cârciumarul şi alta beţivul
Unde-s doi puterea creşte
Unii sapă şi muncesc, alţii beau şi chefuiesc
Unii seamănă, alţii seceră
Norocu-i ca o scară, unul când se suie, altul se coboară
Copilul cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat
Unii sunt buni să culeagă struguri şi alţii să facă coşuri
Unul nu găseşte pod pe apă, altul nu găseşte apă de băut
Unul ţine vaca şi altul o mulge
Multă lucrare face pe meşter bun
Brânza cu strugure are gust de sărutare
Trandafirul se scutură, dar spinul rămâne
Binele vine la bine, precum vin albinele la coşniţă
Gunoiul din ochiul altora îl vedem şi bârna din ochiul nostru n-o vedem
A muri ca un câine
Om bătrân şi cu minte de copil
Norocul se-nvârte ca roata
Oţetul şi mierea au gust rău, dar fac bine
Vinul după culoare, pâinea după miros şi totul după gust
Haina face pe om
Cine se grăbeşte şi ce are prăpădeşte
Rău cu rău, dar mai rău fără rău
Dacă nu eşti neprihănit, fii prudent
Calul râios găseşte copacul scorţos
Fiecare să-şi vadă de treaba lui
Cine caută găseşte
De bătrân nu râde, pentru că bătrân ai să fii
Îi dai voie în casă şi el se suie pe masă
Ridul este frumos
Şede pe măgar şi caută măgarul
Mare e noaptea, bun e Domnul
Dragostea cu socoteală nu se poate
Soţia lui Cezar nu poate fi nici măcar bănuită
De la cumnăţelul tău, nu primeşti decât ce-i rău
Tot grasu’ e frumos şi tot avutu’, cinstit
Răbdarea e cea mai bună doctorie
Cine cumpără mai scump? –Săracul.
De Sfântul Matei noaptea devine egală cu ziua
După nor, vine şi senin
În februarie soarele dacă se-arată, nu durează ziua toată
Nimeni nu poate da ceea ce nu are
Realitatea depăşeşte ficţiunea
Mincinosul nu este crezut nici când spune adevărul
Adevărul este uşa raiului
Să te reînnoieşti sau să mori
Datoria mâncă cu omul dintr-un blid
Intenţia contează
Când seacă apa, se cunoaşte preţul fântânii
Vai când ajunge lupul cioban la oi!

TEMAS TRATADOS

Refranes